10 octombrie 2010

compozitie

ulei / panza 70 x 50
Mitologii demonisiace

Sebastian Amza, Ziarul financiar – suplimentul – Ziarul de duminica nr.387, 08 feb. 2008 .

Mitologiile sunt, mai presus de orice, subiective. Obiectivă e doar dogma. Accident. Şi atunci când ele dau prea mult în clocot interior, câteva firişoare se preling pe dinafară şi se transformă în mitomanie. Just. Pierderi colaterale. Altminteri, restul se aliniază disciplinat unei trăsături de caracter prevalente şi rămâne acolo.
Timp de o veşnicie (totuşi relativă, ca orice eternitate de consum!). Ne-au îndrumat pe această cărare periculoasă câţiva maeştri. Printre alţii, un Andre Malraux cu Muzeul său imaginat pe retină şi un Octavian Paler cu neuronul acordat perfect cu morala. Dar noi? Noi ramânem inocenţi.
Însă Marius Barb (răsfăţat Barb/one, unicul sau primul, cine ştie?) nu este curat. Fiindcă nu numai că el şi-a asumat propria mitologie de întreţinere (drept pentru care a şi cutezat să şi-o imagineze!), dar desele sale coborâri în miturile personale (pervers antice greceşti!) au ceva din combustia fosforică a capcanelor culturale. La el există mai întâi un soi de linguşire pe faţă a privitorului. 
Eşti aici, pare a spune, ţi-am dat. Deci, te bucură, dionisiacule! Însemnele sale sunt nimfernale. Initial, promit desfătarea. Dar, din acest moment, eşti pierdut. Pentru că, odată afundat în convenţie, descoperi că bucuria promisă nu este plenară. Nu e sinceră. Cauza defecţiunii o afli însă prea târziu. Abia atunci îţi dai seama că există în fiecare din viziunile sale un declic ce te trimite imediat la negaţie. La demoniac, iar nu la serafic. La tortură, nu la deliciu. La dezmăţ, nu la împăcare. La bacanală, nu la asceză.
Luaţi de priviţi, de pilda, Hades-ul lui Barb! Compoziţia este pâna la un anumit nivel politically correct(!). Trupurile supuse torţiunii infernale sunt închise într-un cuptor securizat. Dincolo de el, focul. Dacă s-ar fi încheiat aici, totul era corect. Dar, nu! Autorul are o pulsiune răutăcios-ludică şi aşază deasupra întregii construcţii, pe o consolă, ce credeţi? Viciul. O succesiune de torsuri de femeie. Etajera cu depravare.
Aceeaşi ambiguitate epică a personajelor de Tanagra fisurate o întâlnim în compoziţiile cu Adam şi Eva. Într-una din variante, intitulată Procesiune, cuplul originar, călare pe o nălucă bicefală, se îndreaptă spre colonada unui templu, pe care se află aşezate trei mere mari. Sugerând, probabil, primele trei păcate capitale. E bună meteahna. E dulce ispita. Numai că, ghinion! Celor doi, altminteri părinţii noştri, le lipsesc mâinile. Nu au cum să apuce sminteala. Un fel de condamnare la virtute. Ceea ce, să recunoaştem, e frustrant. Diabolique? Ohohooo!
O altă cheie în care se poate "citi" pictura lui Barb este "căderea" şi chiar aşa se şi numeste un tablou: Cădere. Un nud care coboară scara spre altarul unui templu. Dar el o coboară cu spatele, secvenţial, ca un Duchamp rebours. De fapt, cade. Fără să ştie unde. Noi însă, inocenţii, bănuim că într-un colţ, nevăzut de nimeni, şade Marius Barb, chicotind ca un drăcuşor. Care ştie ce ştie.

tron

acryl / panza 50 x 35
CURRICULUM VITAE

Barb Marius Vasile
Data naşterii: 11 mai 1968 jud. Alba loc. Lupşa.
Naţionalitatea: Română
Adresa: str. Ruşeţu nr. 2 bl. A1. sc. B. et. 2 ap. 30. sector 6. Bucureşti.
telefon: 072.360254
Studio: Str. Selari Nr. 13
e-mail marius.barb@yahoo.com
Studii: 1986- absolvent al Liceului de Artă Cluj-Napoca
            1996- absolvent al Academiei de Artă Bucureşti secţia pictură
             2009- doctor in arte plastice si decorative
Din 1996 Asistent Universitar Dr. la Univesitatea Naţională  de Arte Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, departamentul, Design.

Participări expoziţii:
2010- Salonul de Arta Bucuresti ,,Orasul” Căminul artei.
2010- Expoziţie-,,Artistul la lucru in România- profesorii si tinerii artisti’’-Apollo
2010- Expoziţie-“Operele noastre pentru viitorul lor!” Vitantis Shopping Center
2010- Expoziţie-,,Artistul la lucru in România’’-Apollo
2010- Expoziţie Pictura Caminul artei etaj
2009- Salonul de Arta ,,Apollo 2009”
2009- Epoziţia ,,Aegyssus” UNAgaleria
2009- ,,Expozitia Donaţiilor’’ Muzeul de Arta Tulcea
2009- ,,Aegyssus”-Bienala Naţională de Artă Contemporană ­­- Tulcea.
2009-Salonul de artă mică - Căminul artei - etaj.
2009-Expoziţie  pictură  de grup ,, Atelier 1” - Căminul artei.
2008-Expoziţie pictură - Palatul Ştirbei.
2008 -Salonul  de pictură şi sculptură Bucureşti - Apollo.
2008-Roll-up - Proiecţii pe clădirea facultăţii de Arhitectură ,,Ion Mincu” Bucureşti.
2008-Expoziţie personală - Căminul artei-etaj ,,Însemne vizuale.’’
2006-Generaţia 96, - Teatrul Naţional.
2005-Expoziţie grup design - Artis.
2005-Expoziţie de grup ,,firul”- Orizont.
2005-Expoziţie de grup - Căminul Artei.
2004-Bienala de pictură şi sculptură ,,Gh. Pătraşcu’’ Târgovişte.
2004-Salonul Naţional de Artă Bucureşti.
2004-Târgul de artă ,,Gaudeamus’’ Bucureşti.
2004-Expoziţie personală, Căminul Artei - parter.
2003-Târgul de artă ,,Gaudeamus’’ Bucureşti.
2002-Salonul de Artă Bucureşti.
2002-Curator şi expozant la târgul de Artă ,,Gaudeamus’’ Bucureşti.
2002-Expoziţie grup, Salonul V.I.P. Otopeni.
2001-Expoziţie de grup Stockholm.
2000-Târgul de Artă ,,Gaudeamus.’’
2000-Târgul Internaţional de Artă Cotroceni.
2000-Salonul de Artă Bucureşti.
1999-Muzeul de Artă Constanţa.
1999-Galeria de Artă Târgovişte.
1998-Bienala de sculptură şi pictură ,,Gheorghe Pătraşcu’’ Târgovişte.
1998-Bienala ,,Ion Andreescu’’ Buzău.
1998-Salonul de Artă Bucureşti.
1988-Expoziţie de grup -Veneţia - Casa Iorga.
1998-Muzeul de Artă Târgovişte.
1998-Galeria de Artă Târgovişte.
1998-Expoziţie de grup Viena, Austria.
1997-Galeria Eforie, Atelier-35,,Mizantropologia.’’
1997-Galeria Eforie, Atelier-35,,Antimuzeul sau tentaţia cotidianului.’’
1996-Bienala de sculptură şi pictură ,,Gheorghe Pătraşcu’’ Târgovişte.
1996-Galeria Muzeului de Literatură, Bucureşti.
1996-Galeria ,,Galla’’ Bucureşti.
1996-Galeria de Artă Târgovişte.
1995-Galeria de Artă ,,Rotary’’ Bucureşti.
1995-Expoziţia Academiei de Artă -Teatrul Naţional Bucureşti.
1995-,,Student Art” Alba-Iulia.
1995-,,Student Fest’’ Muzeul de Artă Timişoara.
1995-,,Atelier 35’’- Căminul Artei Bucureşti.
1994-Expoziţia Academiei de Artă - Budapesta.
1994-,,Why Not’’Galeria Academiei de Artă, Bucureşti.
1993- Bienala Academiilor Europene de Artă, Maastricht, Olanda.
1993-Galeria Academiei de Artă, Bucureşti.
1993-,,Student Fest ’’ Timişoara.
1993-Expoziţia Academiei de Artă Bucureşti, sala Dalles.
1985-,,Turkey in my mind’’ Muzeul de Artă Ankara.


Premii :
Premiul I - pictură 1998 la Bienala de sculptură şi pictură ,,Gheorghe Pătraşcu’’   Târgovişte.
Premiul Special acordat de Ministerul Culturii 1998.
Premiul U.A.P. 2004 - Bienala de pictură şi sculptură ,,Gheorghe Pătraşcu’’            Târgovişte.

Lucrări în colecţiile Muzeelor de Artă: Tâgovişte ,Constanţa, Tulcea, Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti şi în colecţii particulare din ţară şi străinătate.

7 octombrie 2010

Texte critice



MARIUS ,,Barbone” BARB
Horea Avram , Cuvântul, 1997, nr. 8, septembrie.

În ,,schimbul trei” al picturii contemporane româneşti (adică cea care umple anii ’90), Marius “Barbone” Barb a reuşit să-şi coaguleze încă din perioada formării sale o marcă personală, bine individualizată, cu care operează şi acum. Nici vorbă de plafonare sau autopastişă, ci, dimpotrivă, de o desfăşurare dezinvoltă şi mereu proaspătă în jurul unui nucleu formal şi de idei bine betonat şi frumos argumentat.
Care ar fi acela? Forme de o voluptoasă expresivitate, convertite în anatomii amputate, în care carnalul (nu ferit de unele reflexe erotice) devine ba mustos şi visceral, ba melancolic şi uşor pervers. Aceste fiinţe neştiute, călare pe graniţa dintre regnuri, sunt odrasle ale unor visuri care într-o vreme recidivau cu oarecare regularitate. Instituţionalizate în condiţia lor ontologică dubioasă, aceste creaturi au trecut definitiv pe pânză. Consistenţa lor e bizară, instabilă, aspectul lor e neîntreg. Deşi traversează regnurile, aceste personaje trăiesc însă după coordonatele comportamentale ale umanului. A unui uman constrâns, limitat, amputat. Căci toate frustrările, toate constrângerile de natură mentală sunt transferate din planul psihic într-un plan fizic, cel al amputărilor. Artistul vede în aceste tranşări şi despicări carnale consecinţele unor fapte “nesănătoase” comise AICI cu dezinvoltură şi contabilizate tăios DINCOLO. Transformându-se în “reporter” al unei judecăţi de pe alt tărâm, Marius Barb – dincolo de nuanţele autoreferenţiale – procedează de fapt la o exorcizare: prin enunţarea răului, el încearcă de fapt o minimalizare a lui. Când vorbeşte despre aceste tensiuni intern/externe (mai ales în lucrările perioadei anterioare), pânzele capătă suprafeţe modulate, bine “reglate” cromatic, unde fiinţele sale împostate într-un soi de sculptură virtuală, se ivesc din mijlocul unor “scenografii” barocizante.
Siluetele carnale pe care le pictează, nu sunt doar rodul “vioiciunii” răului în lume. Imagine a eboşelor pe care Dumnezeu le va fi făcut înainte de a crea omul cel desăvârşit, humanoizii pictaţi de Marius Barb refac, în limitele artei sale, un gest originar. (Nevoie de referinţe sacrale surprinsă şi în seria de pocale).

Tonul a devenit acum şoptit, imaginea s-a rarefiat şi s-a rafinat: formele sunt epurate, suprafeţele împăstate lasă loc transparenţelor, migala “chinezească” substituie gestul făcut “cu mâna grea”. Acum formele humanoide abia se ivesc de sub zonele “pointiliste”, căpătând în scenariul pânzei nu în primul rând un rol ordonator la nivelul semnificaţiilor, ci mai degrabă un rol constructiv la nivel plastic. “Citirea” imaginii se face acum în planuri succesive, oferind o nouă grilă de înţelegere, însă în aceeaşi parametri. Provocare bine ţinută în frâu şi care ţinteşte acolo unde trebuie: la ceea ce unii numesc glorie (din care Marius Barb a gustat deja), adică la seriozitate şi profesionalism, agrementate cu acel curaj (destul de rar întâlnit) de a înoi mereu şi de a fi în acelaşi timp imediat recognoscibil.

5 octombrie 2010